miercuri, 23 martie 2016

Peștera Urșilor

Salutare tuturor,

Revin cu o nouă provocare, să facem o scurtă excursie de câteva ora din Oradea până la Peștera Urșilor. O parte din drumul spre Beiuș s-a reparat (așa se zvonea)...

Ce trebuie să știți?  Unde este locul... pentru a ajunge acolo, iar restul informațiilor vi le va spune ghidul pe parcursul viziztei.
Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău,comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Ei, bine... am câteva imagini de pe drum... prin parbriz :)











Cam de aici încep pozele făcute în natură... după ce am ajuns la destinație, am parcat și ne-am îndreptat spre intrare (adică am urcat pe deal...)

trecând pe lângă chioșcurile vânzătorilor de suveniruri... (mie personal mi-au plăcut confecțiile din pietre semiprețioase, nu cred că le-am surprins prin poze)...



și da... aer curat, primăvara pe vreme de aproape ploaie - spun asta pentru că nu a plouat... doar natura voia să ne pună puțintel pe ace :)




Ei bine, am plătit biletele și până se întorcea la ieșire o tură de turiști, am așteptat cu cele câteva persoane care erau turiști ca noi, pe terasă... la aer curat!!! Trebuie să încercați :)






 primăvara, anotimpul renașterii naturii :D îmi umple sufletul de bucurie când văd mugurii și florile cu se deschid....
 









Anca și Fassih - prieteni dragi :)


eu și Alex...


eu și Anca :)


și e timpul să intrăm... și desigur să vizităm peștera, dar nu înainte de a întrezărim un Action Cola :)


Aș spune în continuare: Enjoy your time! dar vă  spun minunați-vă de peisaj și propuneți-vă o vizită personală... nu toate colțurile au fost captate în imagini, deci merită să veniți :)
- pe aici s-a descoperit peștera...

Desigur, în prima parte a vizitei eram în față și eu să aud istoria peșterii, compoziția saloanelor, dar apoi după vechiul meu obicei am rămas în urma grupului, să pot poza în voie capodoperele, când am fost întrebată dacă am plătit pentru a utiliza aparatul - fair, am întrebat dacă e nevoie să arat biletul, dar ghidul care a închis în urma noastră lumina, a spus că nu și pe parcurs ce eu făceam poze, dânsul mi-a povestit la rândul lui despre peșteră, mi-a arătata unele capodopere mai speciale și anumite unghiuri de a prinde formațiunile mai bine. Am aflat că domnul este rudă cu cel care a descoperit peștera și că de mulți ani are grijă de ea.

Ei bine, acum... să pătrundem în lumea minunată a peșterilor, unde formațiunile, culorile, umbrele și picurii de apă ne poartă drumul spre o lume subpământeană în care cândva demult... au locuit strămoșii noștri și urșii :) 



























































































În mod ciudat, oricât am încercat să îi fac o poză la finalul peșterii nu am reușit :( poate am obosit aparatul sau poate peștera nu voia să-i descopăr și mai multe minunății... cine știe? Așa a fost să fie. 

În drum spre ieșire mi-am reluat în continuare postura de fotograf (aparatul nu a mai întâmpinat nici o greutate în a capta alte imagini) și uitați ce a ieșit:





























  și acum o poză, fără bliț... luminată prin laser, o capodoperă surprinsă de puțină lume într-o ipostază ce dă spre ireal și de basm... 




























La ieșire: o poză de grup, făcut de ghidul care mi-a arătat peștera :) vă mulțumim cu această cale!


vine-vine primăvara, 
se așterne-n toată țara... 
floricele pe câmpii... 
hai să le-adunăm copii!


Nu am cules floricelele, doar le-am furat o clipă pentru a le face nemuritoare... :)

Dragi călători, iubitori ai excursiilor, să ne revedem cu bine!

Drum bun!
A.B.Androne

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu